luni, 29 februarie 2016

Există o limită a perseverenței?

     La începutul secolului al XIX-lea, un tânăr din Londra visa să devină scriitor, însă, totul părea să fie împotriva lui. Niciodată nu putuse să meargă la școală mai mult de patru ani la rând. Tatăl său fusese aruncat în închisoare pentru că nu își putuse plăti datoriile, iar acest tânăr simțise adesea ghearele ascuțite ale foamei. Într-un final, și-a găsit o slujbă: lipea etichete pe sticle într-un depozit plin cu șobolani și dormea noaptea într-o mansardă mizerabilă împreună cu alți doi băieți, vagabonzi ai mahalalelor londoneze.
     Avea atât de puțină încredere în talentul lui de a scrie, încât s-a furișat afară în toiul nopții și și-a expediat primul manuscris, pentru ca nimeni să nu îl vadă și să râdă de el. I-au fost refuzate manuscris dupa manuscris, dar, în cele din urmă, a sosit și ziua glorioasă în care i-a fost acceptat unul. Adevărat, nu a fost plătit pentru acest manuscris, dar un editor îl lăudase. Un editor îi recunoscuse talentul. A fost atât de emoționat, încât a bătut străzile fără țintă, cu lacrimile curgându-i pe obraji.
     Lauda si recunoașterea pe care le-a primit prin faptul că un manuscris i-a fost acceptat spre publicare i-au schimbat întreaga viață. Dacă nu ar fi fost acea încurajare, probabil că și-ar fi petrecut viața lucrând în depozite pline de șobolani. Numele lui este Charles Dickens.

"Succesul înseamnă să treci de la un eșec la altul fără să-ți pierzi entuziasmul!"- Winston Churchill